Mocănița a fost dată în funcțiune oficial la data de 20 iunie 1912 și a fost scoasă din uz în anul 1998. Linia îngustă avea 27 de stații, inclusiv 4 gări (Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Abrud) și 23 de halte: Turda-Transbordare, Mihai Viteazu (Sânmihaiu de Sus), Cornești (Plăești), Moldovenești, Buru, Lungești Ocolișel, Vidolm, Ocoliș, Lunca-Poșaga (Lunca Arieșului), Sălciua de Jos, Sălciua, Brăzești, Sartăș, Muncel, Valea Lupșii, Hădărău (Hădăreni), Lupșa, Mușca, Gîrde, Bistra, Podu Mijii și Roșia Montană. Între Turda și Câmpeni erau 22 de treceri la nivel cu cale ferată, cu și fără barieră (majoritatea fără barieră). Până în anii ’70, trenul era acționat cu locomotive cu abur. Pe măsură ce tehnologia a evoluat, moții au avut trenuri moderne, care erau echivalentul celor care circulau pe liniile normale, dar la o scară mai mică. Acestea au fost ultimele trenuri care au circulat pe Valea Arieșului. Podul de fier de la Câmpeni se află, de asemenea, pe lista monumentelor istorice.

În ultimii ani de funcționare, pe această rută circulau zilnic (dus-întors) trei trenuri cu două clase. Trenul parcurgea cei 94 km în aproximativ 6 ore și 30 de minute, oprind în toate stațiile. Mocănița oprea însă și între stații atunci când pasagerii ocazionali făceau semne cu mâna.